Titularul inventiei
Titularul inventiei este singurul care detine toate prerogativele brevetului obtinut pentru un termen de 20 de ani, respectiv dreptul de a decide daca si in ce modalitate sa utilizeze inventia, de a oferi spre vanzare produsele ce constituie obiectul inventiei si dreptul de a cesiona inventia. Regimul comunist instaurat in Romania incepand cu anul 1945 a incalcat o mare parte din drepturile si libertatile omului, inclusiv drepturile patrimoniale ce reveneau inventatorului pentru brevetul sau de inventie, preluand fara drept inventiile si folosindu-le in diferite intreprinderi, fara a oferi in schimb inventatorului nici o remuneratie.
Proiectul de Lege pentru completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.100/2005 privind asigurarea respectării drepturilor de proprietate industrială se doreste a fi o reparatie a drepturilor incalcate, este adevarat ca o reparatie tarzie insa tot o reparatie.
Apar insa diferite probleme referitoare la aplicarea acestei legi intrucat, chiar daca se prevede faptul ca nu se va “tine seama de perioada dintre instaurarea regimului comunist in Romania si intrarea in vigoare a legii”, suspendandu-se astfel termenul de valabilitate al inventiei, titularul unui astfel de drept se va lovi de numeroase dificultati practice.
Prima dintre aceste probleme si cea mai importanta ar fi pe cine sa cheme in judecata. Proiectul de lege nu prevede daca statul ar trebui sa fie cel in masura sa plateasca aceste despagubiri, din ce fonduri si care sa fie autoritatea care sa administreze aceste fonduri astfel incat singura posibilitate ar fi sa fie actionat beneficiarul direct al inventiei, si anume intreprinderea care a utilizat inventia fara drept, lucru foarte dificil tinand cont de faptul ca marile intreprinderi in care s-au aplicat de-a lungul anilor inventiile au fost desfiintate, privatizate sau vandute, astfel incat va fi greu sa se gaseasca succesorul in drepturi a respectivei intreprinderi care sa plateasca despagubiri pentru utilizarea unei inventii acum mai bine de 20 de ani.
A doua problema ar fi demonstrarea contrafacerii inventiei avand in vedere timpul scurs de la momentul inregistrarii brevetului – respectiv inventatorul sau succesorul lui in drepturi ar trebui sa demonstreze faptul ca intr-o anumita perioada de timp a fost folosita inventia creata de el, intrucat in cea mai mare parte inventiile respective nu mai sunt acum utilizate tinand cont de dezvoltarea tehnica din ultimii ani.
In al treilea rand, si poate cel mai interesant ca si finalitate ar fi deosebit de dificil de evaluat prejudiciul creat prin exploatarea fara drept a inventiei intrucat ar trebui sa se demonstreze valoarea adaugata de catre inventie produselor obtinute in trecut, lucru foarte greu de realizat prin intermediul unei expertize in cadrul unui proces.